MONOSTÍH s. n. poezie, strofă dintr-un singur vers. (< fr. monostiche, gr. monostikhos) Vezi definitia »

BACH [bah], familie de muzicieni germani. Mai importanți: 1. Johann Sebastian B. (1685-1750, n. Eisenach), compozitor și organist. A compus în toate genurile epocii (cu excepția operei), atît în cele religioase (cantate, oratorii – „Patimile după Ioan”, „Patimile după Matei”, „Oratoriul de crăciun”, – „Marea misă în si minor”, „Magnificat”), cît și în cele laice (piese pentru orgă – corale, preludii, fugi, tocate, passacaglii – și pentru clavecin – „Clavecinul bine temperat”, „Arta fugii” – sonate, suite și concerte instrumentale). Creația sa reprezintă o culme a gîndirii componistice în domeniul muzicii absolute, realizînd o sinteză a cuceririlor estetice și tehnice de la Renaștere și pînă în vremea sa. Încheie strălucita epocă a polifoniei instrumentale. Legile riguroase ale construcției (bazate pe contrapunctul imitativ, cantus firmus, simbolica numerelor) servesc cu înaltă măiestrie textul poetic și expresia muzicală în general, caracterizată printr-o emoție profundă, prin patetism. Uitată imediat după moartea sa, opera lui B. a stimulat gîndirea clasicilor (Mozart, Beethoven), a stîrnit admirația romanticilor (Mendelssohn, Brahms) și a constituit un model al resuscitării polifoniei și construcției pentru neoclasici (Hindemith, Stravinsky). 2. Wilhelm Friedemann B. (1710-1784), organist, clavecinist, compozitor. Fiu lui B. (1). A excelat în lucrări pentru clavecin și de cameră. 3. Carl Philipp Emanuel B. (1714-1788), compozitor și clavecinist. Fiul lui B. (1). Unul dintre creatorii sonatei bitematice, precursor al clasicilor vienezi. 4. Johann Christian B. (1735-1782), pianist și compozitor. Fiul lui B. (1). Opere, simfonii, sonate. L-a influențat pe Mozart. Vezi definitia »

TAXIÁRH s.m. (Ant.) Comandant al unei unități din infanteria greacă. ♦ Comandant al unui corp de cavalerie sau al unei unități navale din Grecia antică. [Pron. -xi-arh. / < fr. taxiarque, gr. taxiarchos]. Vezi definitia »

OH interj. v. of. Vezi definitia »

FLASH s. n. Tub electric care produce o luminație puternică de scurtă durată, folosit în arta fotografică, în construcția laserelor etc. ♦ Informație importantă transmisă cu prioritate. ♦ (Cin.) Plan foarte scurt. [Pr.: flaș, fleș] – Cuv. engl. Vezi definitia »