Definita cuvantului habitus
HÁBITUS s. n. 1. Aspect fizic exterior al unui individ, capabil să prezinte indicații asupra stării de sănătate a individului respectiv. 2. Aspect exterior specific pe care îl capătă cristalele prin dezvoltarea diferită a fețelor. – Cuv. lat.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu habitus
ÁMBITUS subst. Întindere a unei melodii, de la sunetul ei cel mai grav până la cel mai înalt. – Din fr. ambitus. Vezi definitia »
XEfjus <a href=„http://txyndypqrkqs.com/”>txyndypqrkqs</a>, [url=http://ujuwdjcshqvb.com/]ujuwdjcshqvb[/url], [link=http://gthtinnfnuut.com/]gthtinnfnuut[/link], http://kkxzsrvmmria.com/ Vezi definitia »
TÍMUS s.n. Glandă cu secreție internă așezată în partea inferioară a gâtului și care nu funcționează decât la vârsta tânără, atrofiindu-se la maturitate. [< fr. thymus, cf. gr. thymos – principiu vital]. Vezi definitia »
PUS s. n. exsudat patologic vâscos care se formează în focarele de infecție; puroi. (< fr., lat. pus) Vezi definitia »
SÉRVUS interj. Formulă amicală de salut; sluga dumitale! [< germ. Servus, cf. lat. servus – sclav]. Vezi definitia »