GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea artiștilor; machior. [Pr.: grimör. – Var.: grimér, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur. Vezi definitia »

IMPÚR, -Ă adj. care nu este pur; murdar. (< fr. impur, lat. impurus) Vezi definitia »

tandúr (-re), s. n. – 1. Scaun sau masă cu mangal dedesubt. – 2. Adăpost care servește ca stînă sau ca ocol. – Var. tandîr. Tc. (arab.) tandur (Șeineanu, II, 348), cf. ngr. ταντοῦρι, bg. tandr, sb. tandur. Vezi definitia »

ȘANJEUR Jö'R/ s. m. cel care înlesnește operații de schimb. (< fr. changeur) Vezi definitia »

úngur (-ri), s. m. – Maghiar. Sl. ągrinu, pl. ągure (Cihac, II, 437; cf. Vasmer, III, 173), cf. bg. ugrin, sb., cr. ugar. – Der. unguroaică, s. f. (maghiară); ungurean, s. m. (român din Transilvania); ungureancă, s. f. (româncă din Transilvania); ungurenit, adj. (maghiarizat); unguresc, adj. (maghiar); ungurește, adv. (în limba maghiară; ca ungurii); ungurime, s. f. (nația ungurească); ungurism, s. n. (maghiarism); unguriza, vb. (a maghiariza). Vezi definitia »