Definita cuvantului ungur
úngur (-ri), s. m. – Maghiar. Sl. ągrinu, pl. ągure (Cihac, II, 437; cf. Vasmer, III, 173), cf. bg. ugrin, sb., cr. ugar. – Der. unguroaică, s. f. (maghiară); ungurean, s. m. (român din Transilvania); ungureancă, s. f. (româncă din Transilvania); ungurenit, adj. (maghiarizat); unguresc, adj. (maghiar); ungurește, adv. (în limba maghiară; ca ungurii); ungurime, s. f. (nația ungurească); ungurism, s. n. (maghiarism); unguriza, vb. (a maghiariza).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ungur
KIESELGÚR [CHI-ZEL-] s. n. diatomit. (< germ. Kieselgur) Vezi definitia »
modúr, -ă, modúri, -e, adj. (reg.) de culoare sură. Vezi definitia »
umúr, umúruri, s.n. (înv.) treabă importantă. Vezi definitia »
Epoca de Aur expr. (iron.) anii 1980-1989 ai dictaturii comuniste în România, marcați de cea mai drastică scădere a nivelului de trai. Vezi definitia »
a se trage pe cur / pe buci expr. (vulg.) a se sustrage (de la ceva), a trage chiulul. Vezi definitia »