pătuiác, pătuiáce, s.n. (reg.) 1. foișor, post de observație. 2. (pop.) postament de scânduri, de pari, de crengi pe niște furci sau în copaci pe care se clădește o claie de nutreț. 3. coteț construit pe pari sau într-un copac pentru păsări de curte; poiată, cotineață. 4. coteț pentru porumbei așezat pe unul sau mai mulți pari. 5. adăpost format dintr-un acoperiș susținut pe pari (la câmp, la vie, la stână). 6. (pop.) culcuș improvizat din frunze, din paie, din fân pentru dormit; pat rudimentar. Vezi definitia »

STRĂJÁC, străjace, s. n. (Reg.) Saltea (de paie). – Din germ. Strohsack. Vezi definitia »

pârvác¹, pârváci, s.m. (înv. și reg.) 1. (despre stupi) stup care roiește pentru prima oară. 2. (despre stupi) stup bătrân de cel puțin de un an; matcă. Vezi definitia »

sosác s.m. (reg.) sac. Vezi definitia »

CEANÁC, ceanace, s. n. (Reg.) Strachină mare (de lut sau de lemn). – Din tc. çanak. Vezi definitia »