PROPTÉA, proptele, s. f. Lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptă. ◊ Expr. (Pop.) Propteaua gardului = persoană leneșă. ♦ Fig. Sprijin, protecție (nemeritată); p. ext. persoană care dă cuiva un sprijin (nemeritat). – Din propteală (derivat regresiv). Vezi definitia »

MILIÓNULEA, MILIOÁNA, num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al 999999-lea și al l000001-lea. [Pr.:-li-o-] – Milion + (u)le + a. Vezi definitia »

mandaneá (mandanéle), s. f. – Bandă de la masa de biliard. Tc. mandane (Candrea; Scriban). După Loebel 61 și Lokotsch 1390, din tc. mandar „zăvor”, care pare mai puțin probabil. Vezi definitia »

mărgeá (mărgéle), s. f. – Boabă de sticlă, mărgică. – Mr., megl. mărdzeauă. Lat. margĕlla (Densusianu, Hlr., 200; Pușcariu 1029; Candrea-Dens., 1029; Candrea-Dens., 1052; REW 5353; cf. Rosetti, I, 69 și II, 68). Mai puțin probabilă der. din gr. μαργέλλιον (Cihac, II, 673) sau μάργαρον (Rohlfs, EWUG, 1330). – Der. mărgică, s. f. (bobiță de sticlă; plantă, Melica nutans; cioplitură, șanț pentru asamblarea lemnelor unei plute); mărgelușe, s. f. (mărgea; plantă, Lithospermum arvense); mărgelat, adj. (împodobit cu mărgele); mărgelată, adj. (oaie cu excrescențe cornoase pe gît); mărgelare, s. f. (îmbinare, șanț). Vezi definitia »

ANDREÁ, andrele, s. f. Fiecare dintre acele (lungi și groase) cu care se împletesc obiecte de lână, de bumbac etc; ac mare pentru cusut saci, saltele etc. [Var.: undreá s. f.]. Vezi definitia »