căzut, -ă, căzuți, -e, adj. (intl.) arestat, prins de poliție. Vezi definitia »

ÁBLAUT s.n. Termen folosit de germaniști pentru alternanța vocalică; apofonie. [< germ. Ablaut]. Vezi definitia »

PSIHOTERAPEÚT s.m. Medic specialist în psihoterapeutică. [< germ. Psychotherapeut]. Vezi definitia »

BĂTÚT², -Ă, bătuți, -te, adj., s. f. I: Adj. 1. (Despre ființe) Care este sau a fost lovit, care a suferit lovituri. 2. (În sintagma) Bani bătuți = bani în numerar, disponibili, bani gheață, bani peșin. 3. (Despre flori) Învolt² (1). 4. (Despre o cale, un drum etc.) Pe care se umblă mult; bătătorit. 5. (În sintagma) Lapte bătut = lapte fermentat, cu gust acrișor. II. S. f. Numele mai multor dansuri populare; melodia după care se execută aceste dansuri. III. Adj. (Despre țesături, tricotaje) Care este țesut sau tricotat foarte strâns; des² (I 1). – V. bate. Vezi definitia »

BLACK-OUT [BLEC-ÁUT] s. n. (mil.) măsură de apărare antiaeriană prin camuflaj total; întuneric complet. ◊ (fig.) a face ~ = a păstra tăcere completă. (< fr. black-out) Vezi definitia »