fiére s. f. – 1. Lichid amar secretat de ficat, bilă. – 2. Crin-de-pădure (Lilium martagon). – Mr. h’are, megl. h’ieri. Lat. *fĕlem, formă populară în loc de fĕl, fĕllis (Pușcariu 607; Candrea-Dens., 588; REW 3234; DAR), cf. it. fiele (sicil. fieri), prov., cat., port. fel, fr. fiel, sp. hiel. Este cuvînt general folosit (ALR, I, 47). După Bogrea, Dacor., I, 337, numele plantei fierea pămîntului (Erythraea centaurum) trebuie înțeles ca deformare de la *fiara pămîntului ceea ce nu pare sigur. Vezi definitia »

COTÍRE, cotiri, s. f. Acțiunea de a coti. – V. coti. Vezi definitia »

FIECÁRE pron. nehot. (Indică ființele sau lucrurile luate în parte dintr-un grup sau dintr-o categorie) și unul, și altul; oricare. ◊ (Adjectival) Fiecare om. [Pr.: fi-e-. – Gen.-dat. fiecăruia, fiecăreia. – Var.: (înv. și pop.) fieșcáre, fieștecáre, fiștecáre pron. nehot.] – Fie¹ + care. Vezi definitia »

DEIFICÁRE s.f. (Liv.) Faptul de a deifica; zeificare. [Pron. de-i-. / < deifica]. Vezi definitia »

popíre¹, popíri, s.f. (pop. și fam.) preoțire, hirotonisire (ca preot). Vezi definitia »