TOÁRTĂ, toarte, s. f. 1. Parte ieșită în afară la unele obiecte, încovoiată în formă de arc, care servește pentru apucat cu mâna. ◊ (În basme și în credințele populare) Toarta (sau torțile) cerului (sau pământului) = toartă sau toarte pe care le-ar avea cerul (sau pământul). ◊ Loc. adj. și adv. (Fam.) La toartă = zdravăn, strașnic; extrem de strâns. 2. Verigă sau belciug cu ajutorul cărora se atârnă un obiect. ♦ Urechea curbată a unui lacăt (petrecută prin belciuge). 3. Dispozitiv curbat cu care se prinde cercelul de ureche; cercel în formă de inel. [Pl. și: torți] – Lat. torta (<torquere). Vezi definitia »

PARTÍDĂ s. f. 1. desfășurare completă a unui joc. ◊ îndeletnicire plăcută în grup, organizată din timp. 2. (proiect de) căsătorie; (p. ext.) persoană vizată. 3. sistem de contabilitate pe categorii de operații economice. ◊ cont. 4. cantitate de mărfuri vândute sau cumpărate o dată. 5. (muz.) parte dintr-o compoziție executată de unul dintre membrii unui ansamblu sau de un grup la unison; grup de instrumente din aceeași familie, aparținând unui ansamblu, care execută această parte. (< ngr. partida, it. partita) Vezi definitia »

Bancă cu spătar, așezată în tronul căruței pentru cel care mână caii.Această bancă era așezată pe un suport metalic(foi de arc).Fixarea pe poziție se făcea prin 4 agățători metalice (câte 2 la fiecare capăt al leagănului), agățători articulate la suportul metalic. Vezi definitia »

NEOFALÍNĂ s.f. Produs rezultat din distilarea petrolului, cu calități asemănătoare celor ale benzinei; se întrebuințează la spălarea și curățirea materialelor textile etc. [< fr. néophaline]. Vezi definitia »

tărbăceálă, tărbăcéli, s.f. (pop. și fam.) 1. bătaie. 2. ocară, batjocură. Vezi definitia »