BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ♦ Fig. (Substantivat) Bădăran; om prost, nerod. – Tc. bokçi. Vezi definitia »

córciu¹, córciuri, s.n. (reg.) animal născut prin încrucișarea a două specii; bastard, corcitură, hibrid. Vezi definitia »

BĂGACIU, com. în jud. Mureș; 2.378 loc. (1991). Expl. de gaze naturale (satul Delenii). Biserică fortificată (sec. 14-15). Vezi definitia »

LINȚÓLIU s. n. giulgiu. (< fr. linceul, lat. linteolum) Vezi definitia »

factágiu s.n. (înv.) 1. distribuția scrisorilor și a telegramelor. 2. transportul coletelor și al banilor de la poștă la domiciliu. Vezi definitia »