fuscél (fuscéi), s. m. – 1. Vergea, nuia. – 2. Treaptă de scară. – 3. Vergea în general (la greblă, la loitra carului, la mașina de urzit). – 4. Tulpina de ceapă. – 5. Par, prăjină. – Var. fușcel, fuștel, fuștei. Lat. *fustĭcĕllus, dim. de la fustis (Candrea-Dens., 706; cf. Pușcariu 691; REW 3618; DAR). Fușoi, s. m. (tulpină) este rezultatul unei reduceri de la *fuscioi, ca fușeu, s. m. (șipcă, stinghie), de la *fusceu. Fîștiu, s. m. (tulpina de usturoi), pus în legătură de DAR cu fuște, este o var. contaminată de încrucișarea cu fîș. Der. foșălui, vb. (Bucov., a scărmăna lîna), probabil în loc de *fuscelui „a trece lîna printre dinții (fuscei) dărăcitorului”; foșălău, s. n. (Bucov., dărăcitor). – Din rom. provine mag. fustély (Candrea, Elemente, 404). Cf. fuște. Vezi definitia »

DEDEȚÉL s. m. v. dedițel. Vezi definitia »

PIOCÉL s. n. colecție purulentă în jurul testiculului. (< fr. pyocèle) Vezi definitia »

ospél, ospéle, s.n. (înv.) ospătărie, han. Vezi definitia »

îmblăcél, îmblăcéi, s.m. (reg., înv.) briceag primitiv cu prăsele de lemn colorat și cu limba atârnând ca hădăragul (lemnul scurt al) îmblăciului. Vezi definitia »