HOȚ, HOÁȚĂ, hoți, hoațe, s. m. și f. 1. Persoană care fură. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean. 2. (Fam.) Om ștrengar, șiret. – Et. nec. Vezi definitia »

SOROCOVẮȚ, sorocoveți, s. m. Veche monedă de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului. [Var.: sorcovắț s. m.] – Din ucr. sorokovec'. Vezi definitia »

priț, priți, s.m. (reg.) fiecare dintre scândurelele care alcătuiesc partea principală a tindechei de la războiul de țesut. Vezi definitia »

ZBILȚ, zbilțuri, s. n. 1. Laț de sârmă cu care hingherii prind câinii vagabonzi. 2. Unealtă formată dintr-un cârlig fixat de o coadă de lemn, cu care se trag afară din apă peștii mari. – Et. nec. Vezi definitia »

BIZÉȚ s. n. bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. (< germ. Besatz) Vezi definitia »