numărătúră, numărătúri, s.f. (înv. și pop.) 1. numărare, numărătoare. 2. mănunchi de fire de tort de pe rășchitor (trei) din care se fac jirebii și păpuși. 3. monedă veche de un florint. 4. (reg.) sumă mare de bani; bănet. 5. (reg.; în sintagmă) numărătură mare = descântec rostit la patul unui muribund. Vezi definitia »

ȘANDÉLĂ s. f. zbor în linie dreaptă al avionului cu unghiul pantei de urcare mai mare decât unghiul maxim de cabraj. (< fr. chandelle) Vezi definitia »

CALÓZĂ s.f. Substanță care se depune pe plăcile capilarelor sau pe membranele vaselor liberiene, formând calusul. [< fr. callose]. Vezi definitia »

VÍZĂ¹ s. f. semn, mențiune pe un act pentru a indica faptul că a fost văzut, verificat sau rezolvat. (< fr. visa) Vezi definitia »

CĂRÚȚĂ, căruțe, s. f. 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic și mai ușor decât acesta, cu tracțiune animală, mai ales cu cai. ◊ Expr. A se lăsa de căruță = a renunța la un lucru sau la o treabă începută. A rămâne de căruță = a rămâne în urmă; a pierde ocazia. 2. Cantitate de fân, lemne etc. cât se poate încărca într-o căruță (1). – Din car. Vezi definitia »