Definita cuvantului numărătură
numărătúră, numărătúri, s.f. (înv. și pop.) 1. numărare, numărătoare. 2. mănunchi de fire de tort de pe rășchitor (trei) din care se fac jirebii și păpuși. 3. monedă veche de un florint. 4. (reg.) sumă mare de bani; bănet. 5. (reg.; în sintagmă) numărătură mare = descântec rostit la patul unui muribund.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu numărătură
FOTOCRÓNICĂ s. f. cronică jurnalistică bazată pe fotografii. (< foto1- + cronică) Vezi definitia »
BOSCORODEÁLĂ, boscorodeli, s. f. Bolboroseală, bombăneală. – Din boscorodi + suf. -eală. Vezi definitia »
CONCURÉNȚĂ s.f. 1. Rivalitate, luptă între industriași sau între comercianți pentru acapararea pieței, pentru obținerea unor profituri cât mai mari etc. 2. Întrecere, luptă pentru întâietate. ◊ A face concurență cuiva = a căuta să întreacă pe cineva, urmărind același scop ca și el. 3. (Mat.) Proprietate a trei sau mai multor curbe sau suprafețe de a avea un punct comun. [Cf. fr. concurrence, it. concorenza]. Vezi definitia »
RÍMĂ s. f. 1. potrivire a sunetelor finale a două sau a mai multor versuri, începând cu ultima silabă accentuală; (p. ext.) potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. 2. cuvânt care rimează cu altul. (< fr. rime) Vezi definitia »
spetereáză2, speteréze, s.f. (reg.) 1. scândurică cu care se ridică firele de urzeală, când se țese cu alesături; spetează. 2. piesă de lemn la războiul de țesut, fixată în poziție verticală în talpă și carafte. Vezi definitia »