GHIU s. n. bară de lemn sau de metal fixată aproape de baza catargului, pe care se prinde marginea de jos a velei; bum. (< fr. gui) Vezi definitia »

solináriu s. m. – Canal. Gr. σωληνάριον (Murnu 51). Sec. XVII, înv. Azi solinar, s. m. (par, stîlp, trunchi drept și rotund; canal, tub, conductă), care apare și în mr., cf. bg. sulinar „țurțur”, sb. sulundar „tub”. Vezi definitia »

spáțiu (-ii), s. n. – Întindere cu trei dimensiuni. Lat. spatium (sec. XIX), dublet al lui spas. – Der. spația, vb. (a rări); spaționa, vb. (a spația), din germ. spationieren (Candrea); spațios, adj. (larg, încăpător), din fr. spacieux. Vezi definitia »

TRAVÁLIU s. n. 1. lucru, muncă. 2. (med.) totalitatea fenomenelor care se produc în momentul nașterii, concurând la expulzarea fătului. 3. dispozitiv cu care se fixează animalele în timpul tăierii unghiilor, al potcovitului etc. (< it. travaglio) Vezi definitia »

NEBÚLIU s. n. element chimic ipotetic, în nebuloasele gazoase. (< fr. nébulium) Vezi definitia »