Definita cuvantului solinariu
solináriu s. m. – Canal. Gr. σωληνάριον (Murnu 51). Sec. XVII, înv. Azi solinar, s. m. (par, stîlp, trunchi drept și rotund; canal, tub, conductă), care apare și în mr., cf. bg. sulinar „țurțur”, sb. sulundar „tub”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu solinariu
INTERNÓDIU s.n. v. internod. Vezi definitia »
CANDRÍU, -ÍE, candrii, adj. (Fam.; adesea substantivat). 1. Țicnit, smintit, într-o ureche. 2. Amețit de băutură; beat. – Din țig. kand „ureche”. Vezi definitia »
TECHNÉȚIU s.n. v. tehnețiu. Vezi definitia »
-TÉRIU Element secund de compunere savantă cu semnificația „animal”, „fiară”. [Pron. -riu. / < it. -terio, fr. -thèrium, cf. gr. therion]. Vezi definitia »
INFUZÓRIU s. m. v. infuzor1. Vezi definitia »