NEMĂRGINÍT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaște limite în intensitate; nețărmurit, imens, extrem. – Ne- + mărginit. Vezi definitia »

EDAFOFÍT, -Ă I. adj., s. f. (plantă) cu rădăcinile în sol. II. s. f. pl. plante care constituie flora microscopică a solului. (< fr. édaphophyte/s/) Vezi definitia »

NECITÍT adj. v. TĂIA (I. 1.). A despărți, a separa ceva în bucăți cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice și chimice; a diviza, a scinda, a despica, a fragmenta, a îmbucătăți. ◊ Expr. A-și tăia (singur) craca (sau creanga) de sub picioare = a-și primejdui situația printr-o acțiune negândită. A tăia nodul gordian = a găsi soluția unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situație încurcată. Poți să tai lemne pe dânsul, se spune despre cineva care doarme adânc. ♦ Spec. A desprinde, a desface filele unei cărți necitite, unite la margini. [DEX '98] Vezi definitia »

smulturít, smulturítă, adj. (reg.) 1. (despre animale) care are părul sau blana năpârlită sau jupuită. 2. (despre oameni) care are părul în dezordine, nepieptănat, ciufulit. Vezi definitia »

COTÍT, -Ă, cotiți, -te, adj. (Despre râuri, drumuri etc.) Care face ocoluri sau are cotituri; sinuos, întortocheat. – V. coti. Vezi definitia »