puchiní (-nésc, -ít), vb. – A migăli, a-și strica ochii muncind. – Var. buchini, bu(n)ghini, bongheni, bungăni, bugini, bongăni, buchisi. Origine expresivă, după cum rezultă din finala expresivă -ni și din varietatea de forme. Unele var. au și sensul de „a bombăni”, cf. bodogăni. – Der. puchi (var. puchină), s. m. (urdoare), deverbal (din *puchin ‹ lat. *putulus, după Pușcariu 1393 și REW 6889; din lat. *put(u)lina ‹ *putulus, după Pascu, Beitrage, 12 și Pușcariu, Dacor., I, 415); puchiței, s. m. pl. (picățele, buline), probabil rezultat dintr-o contaminare cu picățele; împuchițat, adj. (cu picățele; pestriț). Vezi definitia »

CLEMPĂNÍ vb. IV. v. clămpăni. Vezi definitia »

tumăní, tumănésc, vb. IV (reg.) a zăpăci, a ameți, a amăgi. Vezi definitia »

pișconí, pișconésc, vb. IV (reg.) a fluiera din degete; a fișconi. Vezi definitia »

BUTUCENI (Basarabia), vechi complex monastic rupestru. Biserica Sf. Nicolae este construită în 1675 de pîrcălabul Bosie, în tradiția arhitecturii moldovenești. Vezi definitia »