TULNICÍ, tulnicesc, vb. IV. Refl. A deveni tulnic, a se zăpăci, a se năuci, a se buimăci. – Din tulnic². Vezi definitia »

DOMESNICÍ vb. IV. v. dumesnici. Vezi definitia »

poncí, poncésc, vb. IV (reg.) a se împotrivi; a se certa. Vezi definitia »

țârlíci s.n. (reg.) tufiș. Vezi definitia »

MĂLURÍCI s. m. pl. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu flori roz-purpurii și cu fructul o păstaie, care are la maturitate culoarea brună (Orobus variegatus). – Mălură + suf. -ici. Vezi definitia »