pungáci², -ce, adj. (înv.) 1. (despre obiecte) care înțeapă, care împunge. 2. (reg.; despre vite) care are năravul de a împunge. Vezi definitia »

DIBĂCÍ, dibăcesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri. 2. A căuta cu stăruință. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui. – Din dibaci. Vezi definitia »

OPACI- elem. „opacitate”. (< fr. opaci-, cf. lat. opacus, întunecat) Vezi definitia »

brucí, brucésc, vb. IV (reg.) a înțepa și împunge. Vezi definitia »

patáci s.m. pl. (reg.) floarea-paștilor, păștițe. Vezi definitia »