Definita cuvantului afirmativ
AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre un enunț) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Din fr. affirmatif, lat. affirmativus.
Sursa: Petro-Sedim
Sursa: Petro-Sedim
Cuvinte ce rimeaza cu afirmativ
TIMOPRÍV, -Ă adj. referitor la absența timusului. (< fr. thymoprive) Vezi definitia »
REZULTATÍV, -Ă, rezultativi, -e, adj. Care rezultă. – Din fr. résultatif. Vezi definitia »
IDEATÍV, -Ă adj. 1. care generează idei. 2. ideatic. (< engl. ideative) Vezi definitia »
REZUMATÍV, -Ă adj. În rezumat; scurt, succint. [< rezumat + -iv]. Vezi definitia »
SEDATÍV, -Ă, sedativi, -e, adj., s. n. (Medicament) care produce o liniștire a stărilor de excitație psihică sau motorie, care calmează durerile; calmant. – Din fr. sédatif. Vezi definitia »