Definita cuvantului afirmativ
AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre un enunț) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Din fr. affirmatif, lat. affirmativus.
Sursa: Petro-Sedim
Sursa: Petro-Sedim
Cuvinte ce rimeaza cu afirmativ
AMENTÍV, -Ă adj. stare ~ă = stare confuzională a conștiinței. (cf. it. amente, dement) Vezi definitia »
DELIMITATÍV, -Ă adj. (Rar) Care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. [Cf. fr. delimitatif]. Vezi definitia »
REVULSÍV, -Ă, revulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care provoacă revulsie. – Din fr. révulsif. Vezi definitia »
LAUDATÍV, -Ă adj. care laudă; elogios, favorabil. (< fr. laudatif) Vezi definitia »
CAPACITATÍV, -Ă adj. Referitor la capacitatea electrică; care se comportă ca un condensator electric. [Cf. fr. capacitatif]. Vezi definitia »