CAUZATÍV, cauzative, adj. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] – Din it. causativo, lat. causativus. Vezi definitia »

COMPILATÍV, -Ă adj. (Cu caracter) de compilație. [< compila + -(t)iv]. Vezi definitia »

VOTÍV, -Ă, votivi, -e, adj. (Despre inscripții) Care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității. ◊ Tablou votiv = fragment dintr-o pictură murală (bisericească) înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii în mâini. – Din fr. votif, lat. votivus. Vezi definitia »

SOCIATIV, -Ă adj. complement circumstanțial ~ = complement care arată ființa sau lucrul care însoțește subiectul ori complementul direct în realizarea unei acțiuni; propoziție ~ă = propoziție circumstanțială care îndeplinește în frază rol de complement circumstanțial sociativ. (< fr. sociatif) Vezi definitia »

CALITATÍV, -Ă adj. (și adv.) referitor la calitate (1); aparținând esenței, naturii lucrurilor. ♦ analiză ~ă = determinarea naturii chimice a unei substanțe. (< fr. qualitatif, lat. qualitativus) Vezi definitia »