FINÍT, -Ă I. adj. 1. care nu depășește valori oricât de mari; mărginit, limitat. ♦ (mat.) număr ~ = fiecare dintre numerele reale. 2. (despre produse) care a suferit toate operațiile de prelucrare; terminat. II. s. n. categorie filozofică desemnând caracterul limitat al lucrurilor, fenomenelor și proceselor în spațiu și în timp. (< fr. fini, it. finito, lat. finitus) Vezi definitia »

INEDÍT, -Ă adj. 1. (despre documente, lucrări) care nu a mai fost publicat. 2. (fig.) nou, necunoscut, neobișnuit. (< fr. inédit, lat. ineditus) Vezi definitia »

JINDUÍT, -Ă, jinduiți, -te, adj. Poftit, râvnit; jinduitor. – V. jindui. Vezi definitia »

RECUCERÍT, -Ă, recuceriți, -te, adj. Cucerit din nou. – V. recuceri. Vezi definitia »

încrepenít, -ă, adj. (reg.; despre sac) foarte plin, gata să crape. Vezi definitia »