DELÚVIU s.n. (Geol.) Material sedimentar detritic provenit din alterarea și degradarea rocilor, transportat de apele de șiroire. [Pron. -viu. / cf. lat. diluvium, it. diluvio]. Vezi definitia »

TALHÂȘCÍU, talhâșcii, s. m. Demnitar la curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir și care transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din țările vasale. – Din tc. telhisçi. Vezi definitia »

NARANGÍU, -ÍE, narangii, adj. (Înv. și reg.) Portocaliu; roșu-deschis. [Var.: naramzíu, -íe, nărâmzíu, -íe, nerâmzíu, -íe adj.] – Din tc. narenci. Vezi definitia »

CATARGIU, Barbu (1807-1862, n. București), om politic conservator român. Orator de mare talent. Ministru de finanțe în primul guvern din Țara Românească după Unire. A condus întîiul guvern (ian.-iul. 1862) după proclamarea Unirii definitive a principatelor și a susținut soluționarea chestiunii agrare, prin generalizarea învoielilor agricole libere între țărani și moșieri și împroprietărirea limitată din domeniile statului. Asasinat la ieșirea din incinta Parlamentului de o persoană rămasă neidentificată. Vezi definitia »

CORTÉGIU s. n. 1. șir de oameni care însoțesc o ceremonie, o personalitate marcantă; convoi, alai. 2. (fig.) șir, înșirare. (< it. corteggio, fr. cortège) Vezi definitia »