STRÓMĂ s. f. 1. (anat.) rețea de suport a unui organ din țesut conjunctiv, vase și nervi. ◊ structura internă, spongioasă, a eritrocitului etc. 2. organ la unele ciuperci din hife în care se formează corpurile de fructificație. (< fr. stroma) Vezi definitia »

HELIOCENTRÁLĂ s.f. Centrală electrică solară. [Cf. fr. héliocentrale]. Vezi definitia »

INSÍGNĂ s. f. obiect mic, cu o imagine-simbol imprimată sau gravată pe el, care arată apartenența la o asociație, organizație. (< fr., lat. insigne) Vezi definitia »

MERLÍNĂ s.f. Frânghie subțire alcătuită din trei fire de in sau de cânepă răsucite împreună, folosită la matisarea parâmelor. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. merlin, cf. flam. maarline – frânghie de mare]. Vezi definitia »

ARĂMEÁSĂ, arămese, s. f. (Înv.) Măsură de capacitate (din aramă) egală cu o oca sau cu o jumătate de oca. – Aramă + suf. -easă. Vezi definitia »