OPERÁȚIE s.f. 1. Activitate îndreptată către atingerea unui anumit scop; lucrare, acțiune. 2. Intervenție chirurgicală asupra unui organ sau asupra unui țesut bolnav cu ajutorul unor instrumente speciale. 2. Ansamblu de mișcări strategice ale unei armate. 4. Efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale; înregistrarea acestora într-un registru. 5. (Mat.) Funcție definită pe un produs cartezian, cu valori în alt produs cartezian. ◊ Operație algebrică = operație definită pe un produs cartezian finit. ♦ Executare a unui anumit calcul asupra unuia sau mai multor numere. [Gen. -iei, var. operațiune s.f. / cf. fr. opération, it. operazione, rus. operațiia, lat. operatio]. Vezi definitia »

EQUÁȚIE s.f. v. ecuație. Vezi definitia »

PSIHOPLEGÍE s. f. pierdere temporară a conștiinței; leșin psihic. (< fr. psychoplégie) Vezi definitia »

PERINEORAFÍE s. f. sutură a rupturii de perineu. (< fr. périnéorraphie) Vezi definitia »

OMOTOPÍE s.f. Topologie. [Var. (după alte surse) homotopie. / < fr. homotopie]. Vezi definitia »