cârlánță, cârlánțe, s.f. (înv.) furcă sau cârlig cu care se trăgea gunoiul din case. Vezi definitia »

STEREOFOTOGRÁMĂ s. f. stereogramă. (< fr. stéréophotogramme) Vezi definitia »

cobílă (cóbile), s. f. – 1. (Înv.) Iapă. – 2. Suport cu care se transportă plugul. – 3. Scaun de rotar. – 4. Pîrghie. – 5. Țăruș, pripon. – Var. cobîlă (Mold.). Sl. kobyla „iapă” (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 66; Conev 57 și 71; Cancel 10). – Der. cobiliță, s. f. (pîrghie, bucată de lemn pentru a duce două găleți o dată; lăcustă, Locusta viridissima; libelulă, Libellula depressa; constelația Lebedei), care poate proveni și direct din bg., sb. kobilica „iapă; cobiliță”. Probabil de la sensul de „țăruș, par” provine coblizan, s. m. (Mold., lungan), cuvînt pe care Scriban îl leagă, nejustificat, de goglează. Vezi definitia »

meserníță, meserníțe, s.f. (reg. înv.) 1. măcelărie. 2. măcel, masacru. Vezi definitia »

HORMONOGENÉZĂ s. f. (Biol.) Sinteză a hormonilor în organism; hormonopoieză. – Din fr. hormonogenèse. Vezi definitia »