Definita cuvantului cobilă
cobílă (cóbile), s. f. – 1. (Înv.) Iapă. – 2. Suport cu care se transportă plugul. – 3. Scaun de rotar. – 4. Pîrghie. – 5. Țăruș, pripon. – Var. cobîlă (Mold.). Sl. kobyla „iapă” (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 66; Conev 57 și 71; Cancel 10). – Der. cobiliță, s. f. (pîrghie, bucată de lemn pentru a duce două găleți o dată; lăcustă, Locusta viridissima; libelulă, Libellula depressa; constelația Lebedei), care poate proveni și direct din bg., sb. kobilica „iapă; cobiliță”. Probabil de la sensul de „țăruș, par” provine coblizan, s. m. (Mold., lungan), cuvînt pe care Scriban îl leagă, nejustificat, de goglează.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cobilă
ROSĂTÚRĂ, rosături, s. f. 1. Rană superficială provenită dintr-o frecătură, dintr-o roadere; eroziune. 2. Loc ros, tocit, găurit. [Var.: rozătúră s. f.] – Ros + suf. -ătură. Vezi definitia »
ALGOCULTÚRĂ s. f. cultivarea algelor marine. (< fr. algoculture) Vezi definitia »
MĂCIUCHÍȚĂ, măciuchițe, s. f. (Rar) Măciucuță. – Din măciucă + suf. -iță. Vezi definitia »
NEȘÁNSĂ, neșanse, s. f. Întâmplare nefavorabilă; nenoroc, ghinion. – Ne- + șansă. Vezi definitia »
TREBĂLUIÁLĂ, trebăluieli, s. f. Muncă măruntă, de alergătură pe lângă gospodărie. – Trebălui + suf. -eală. Vezi definitia »