COLORÁȚIE s. f. colorare. ◊ metodă de laborator, constând în tratarea preparatelor microscopice, după o prealabilă fixare, cu diferiți coloranți. (< fr. coloration) Vezi definitia »

RABDOMANȚÍE s. f. Arta de a ghici viitorul cu ajutorul unei baghete magice. – Din fr. rhabdomancie. Vezi definitia »

SOCIOMETRÍE s.f. Ansamblu de tehnici sociologice utilizate în analiza psihosociologică a grupurilor mici, care permit, pe bază de anchete, cunoașterea structurii latente a grupului și, în anumite limite, o terapie socială a microgrupurilor anormal constituite. [Pron. -ci-o-, gen. -iei. / < fr. sociométrie]. Vezi definitia »

fíe (-íi), s. f. – Fiică, fată. – Var. fiie, fiiă, (Bihor) hie. Mr. hil’e, megl. iil’e. Lat. fῑlia (DAR), cf. it. figlia (v. lomb. fiia), fr. fille, sp. hija, port. filha. Cuvînt înv. (cf. ALR 193), supraviețuiește curent în expresia fie-mea, fie-ta, fie-sa; cf. și fă. – Der. fiică (var. fică), s. f., formație dim. cu suf. -ică, ca în fetică, mătușică (analogia cu maică, sugerată de DAR, nu prezintă interes); este cuvînt care l-a înlocuit pe cel anterior. Cf. fiu, fă. Vezi definitia »

CIOBĂNÍE s. f. Ocupația ciobanului; situația de cioban; ciobănit. – Cioban + suf. -ie. Vezi definitia »