HIDROFILÍE, hidrofilii, s. f. Proprietate a unei substanțe de a fi hidrofilă. – Din fr. hydrophilie. Vezi definitia »

CHIMÍE s.f. Știință care studiază structura internă și proprietățile corpurilor, transformările și combinațiile lor. ◊ Chimie nucleară = parte a chimiei care studiază nucleul atomului. [Gen. -iei. / cf. fr. chimie]. Vezi definitia »

DECUSÁȚIE s. f. încrucișare a unor formații anatomice. (< fr. décussation, lat. decussatio) Vezi definitia »

ANICONÍE s. f. incapacitate patologică de elaborare a imaginilor în schizofrenie. (cf. gr. eikon, imagine) Vezi definitia »

AUSCULTÁȚIE s.f. Examen al organelor interne făcut prin ascultare cu urechea sau cu stetoscopul. [Pron. a-us-, gen. -iei, var. auscultațiune s.f. / cf. fr. auscultation, lat. auscultatio]. Vezi definitia »