EPÓDĂ, epode, s. f. 1. (În teatrul antic) Partea a treia și ultima a cântecului unui cor, după strofă și antistrofă. 2. Poezie lirică compusă din distihuri. – Din fr. épode, lat. epodos. Vezi definitia »

FLORIDÍNĂ s.f. (Chim.) Pământ decolorant, conținând calciu și magneziu, folosit la decolorarea uleiurilor și a grăsimilor vegetale și animale. [< fr. floridine]. Vezi definitia »

BRIȘCULÍȚĂ, brișculițe, s. f. Diminutiv al lui brișcă²; brișcuță². – Brișcă² + suf. -uliță. Vezi definitia »

PERIÚȚĂ, periuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui perie. ♦ Epitet peiorativ dat unui om lingușitor. 2. (Reg.) Segment al piciorului albinei acoperit cu fire păroase. [Pr.: -ri-u-] – Perie + suf. -uță. Vezi definitia »

NĂSĂÍLĂ s. m. sg. (Pop.) Om cu nasul mare; nărtilă. – Nas + suf. -ăilă. Vezi definitia »