SÓNIC, -Ă adj. 1. referitor la sunete; sonor. ◊ referitor la gama de frecvențe care cuprinde infrasunetele, sunetele și ultrasunetele. 2. (despre un sistem fizic, termic etc.) care folosește proprietățile undelor sau oscilațiilor mecanice din corpurile lichide ori solide. (< fr. sonique) Vezi definitia »

BEILÍC, beilicuri, s. n. (Înv.) 1. Conac în care se găzduiau beii sau demnitarii turci veniți ca trimiși ai Porții în țările românești. 2. Cumpărătură de oi (făcută cu de-a sila) pe seama sultanului, la prețuri stabilite dinainte; dijmă (în oi) plătită stăpânirii. 3. Muncă gratuită în folosul beiului sau al stăpânirii. – Tc. beylik. Vezi definitia »

LITOLÓGIC, -Ă, litologici, -ce, adj. Referitor la litologie. – Din fr. lithologique. Vezi definitia »

CẤNTIC s. n. v. cântec. Vezi definitia »

ÉTIC, -Ă adj. De etică; moral. [Cf. fr. éthique, lat. ethicus, gr. ethikos – moral]. Vezi definitia »