Definita cuvantului beilic
BEILÍC, beilicuri, s. n. (Înv.) 1. Conac în care se găzduiau beii sau demnitarii turci veniți ca trimiși ai Porții în țările românești. 2. Cumpărătură de oi (făcută cu de-a sila) pe seama sultanului, la prețuri stabilite dinainte; dijmă (în oi) plătită stăpânirii. 3. Muncă gratuită în folosul beiului sau al stăpânirii. – Tc. beylik.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu beilic
PANTEÍSTIC, -Ă adj. Panteist. [< fr. panthéistique]. Vezi definitia »
ALEURÓNIC, aleuronice, adj. n. (În sintagma) Strat aleuronic = strat din celule bogate în proteine, care se găsește sub învelișul bobului de cereale. – Din fr. aleuronique. Vezi definitia »
postélnic (postélnici), s. m. – Boier mare în vechea organizare. Era șeful cancelariei de afaceri externe, semna corespondența cu trimișii și agenții din Constantinopol, organiza audiențele, era șeful interpreților și în Mold. era pîrcălab de Iași; căpetenia lipcanilor și a călărașilor, asimilat la gradul de general de Regulamentul Organic. Sl. postelĭnikŭ „cubicular” (Miklosich, Lexicon, 638; Cihac, II, 28), de la postelja „pat”, cf. ngr. ποστέλνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 77). – Der. postelniceasă, s. f. (soție de postelnic); postelnicel, s. m. (slujbaș la curte sub comanda postelnicului; din sec. XVIII, desființat); postelnicie, s. f. (funcția de postelnic). Vezi definitia »
ASIMPTÓTIC, -Ă adj. Referitor la asimptotă. [< fr. asymptotique]. Vezi definitia »
ÚRIC1 adj. (În sintagma) Acid uric = acid organic natural care se găsește în sânge și în urină, rezultat din arderea proteinelor în procesul metabolic. – Din fr. urique. Vezi definitia »