RÍTMIC, -Ă I. adj. referitor la ritm, care are ritm; ritmat. II. s. f. ansamblu de reguli privind folosirea ritmului (1); totalitatea ritmurilor. ◊ capitol al teoriei muzicii care se ocupă cu studiul ritmului. (< fr. rythmique) Vezi definitia »

MÉLIC, -Ă adj. Care ține de muzică, referitor la muzică. ♦ Referitor la poezia lirică corală a grecilor. [< lat. melicus, cf. fr. mélique]. Vezi definitia »

oltárnic, oltárnici, s.m. (înv.) preot. Vezi definitia »

PINDÁRIC, -Ă adj. În maniera lirismului lui Pindar. ◊ Odă pindarică = formă de poezie cu strofe liber organizate, pline de elan, cu construcții lexicale îndrăznețe. [< fr. pindarique, cf. Pindar – poet antic grec]. Vezi definitia »

SPONDÁIC adj. vers ~ = hexametru în care al cincilea picior este un spondeu. (< fr. spondaïque) Vezi definitia »