BIOGEOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la biogeografie. [< fr. biogéographique]. Vezi definitia »

CRETÁCIC, -Ă, cretacici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Ultima perioadă a erei mezozoice, caracterizată prin depuneri de masive calcaroase; cretaceu. 2. Adj. Care se referă la cretacic (1), care aparține cretacicului. – Cf. fr. crétacé. Vezi definitia »

SCOLÁSTIC, -Ă, scolastici, -ce, adj. 1. S. f. Sistem filozofic apărut în evul mediu, care se baza pe dogmele bisericii creștine și se caracteriza prin raționamente abstracte și prin artificii logice; p. ext. mod de gândire și de activitate intelectuală bazat pe cunoștințe formale, rupte de practică și mânuite în mod pedant. ♦ Nume dat învățământului (filozofic) din țările Europei medievale dominate de catolicism. 2. Adj. Care aparține scolasticii (1), privitor la scolastică. ♦ P. ext. Rupt de realitate, de viața practică, formal. – Din fr. scolastique, lat. scholasticus. Vezi definitia »

POLISÉMIC, -Ă adj. Referitor la polisemie. [< fr. polysémique]. Vezi definitia »

PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la psihodiagnoză. // s.n. Ansamblu de procedee pentru investigația și diagnoza psihică a indivizilor sau a grupurilor; psihodiagnoză. [Pron. -di-ag-. / cf. it. psicodiagnostico, fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic]. Vezi definitia »