VIRTÚTE, virtuți, s. f. 1. Însușire morală pozitivă a omului; însușire de caracter care urmărește în mod constant idealul etic, binele; integritate morală. ♦ Înclinație statornică specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acțiuni frumoase. 2. (În loc. prep.) În virtutea... = pe baza, în puterea, ca urmare a... – Din lat. virtus, -tutis (cu unele sensuri după fr. vertu). Vezi definitia »

VOLUMINOZITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este voluminos. (< engl. voluminosity) Vezi definitia »

DIGNITÁTE s. f. demnitate. (< fr. dignité, lat. dignitas) Vezi definitia »

ROMANITÁTE s. f. 1. Totalitatea popoarelor romanice; lumea romană². 2. Caracter roman² sau romanic (al unul popor sau al unei culturi); origine, descendență romană². – Din fr. romanité, it. romanità. Vezi definitia »

PUDICITÁTE s. f. pudoare. (< fr. pudicité) Vezi definitia »