TELEDIAFONÍE s.f. Diafonie (1) [în DN] percepută în receptorul telefonic de la capătul opus capătului liniei de la care provine semnalul perturbator. [Gen. -iei. / < fr. télédiaphonie]. Vezi definitia »

CARIOMETRÍE s. f. Măsurare a diametrului nucleelor celulare cu ajutorul microscopului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. caryométrie. Vezi definitia »

FILIÁȚIE s. f. 1. înrudire în linie descendentă; descendență. 2. (fig.) înlănțuire între lucruri, fenomene, idei etc. (< fr. filiation, lat. filiatio) Vezi definitia »

APROSEXÍE s. f. slăbire a atenției, în stări confuzionale, demențe și oligofrenii. (< fr. aprosexie) Vezi definitia »

DISFORÍE s.f. Tulburare a dispoziției caracterizată prin tristețe profundă și nemulțumire de sine. [< fr. dysphorie]. Vezi definitia »