EPARHÍE s. f. 1. circumscripție administrativă în Imperiul Roman de Răsărit. 2. subdiviziune a diecezei în biserica bizantină, condusă de un episcop; episcopie. (< fr. eparchie, gr. eparkhia) Vezi definitia »

VIROLOGÍE s.f. Parte a microbiologiei care studiază virusurile; virusologie. [< fr. virologie, cf. lat. virus – virus, gr. logos – știință]. Vezi definitia »

ACEFALÍE s. f. 1. (Zool.) Absență a capului, specifică unor animale inferioare. 2. (Med.) Monstruozitate congenitală (incompatibilă cu viața), care constă în lipsa capului la făt. – Din fr. acéphalie. Vezi definitia »

RAHIANESTEZÍE s. f. anestezie a jumătății inferioare a corpului, printr-o injecție în canalul rahidian. (< fr. rachianesthésie) Vezi definitia »

ORIPILÁȚIE s. f. reacție nervoasă cauzată de frică, de repulsie, care face să se zbârlească părul. (< fr. horripilation) Vezi definitia »