ECLÍPSĂ s. f. 1. dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru între acesta și observator, sau a intrării lui în conul de umbră a altui corp ceresc. 2. (mar.) intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase. ◊ instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor. 3. (fig.) dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane, a unui lucru. ◊ întunecare, pierdere temporară a cunoștinței. (< fr. éclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis) Vezi definitia »

DOMINÁNȚĂ, dominanțe, s. f. Însușirea de a fi dominant; preponderență. – Din fr. dominance. Vezi definitia »

-POIÉZĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „apariție”, „formare”. [Pron. -po-ie-. / < fr. -poïèse, cf. it. -poiesi]. Vezi definitia »

DINÓDĂ s. f. electrod al unui tub electronic având rolul de a furniza o emisiune secundară. (< fr. dynode) Vezi definitia »

COROIDÓZĂ s. f. alterație vasculară degenerativă neinflamatorie a coroidei. (< fr. choroïdose) Vezi definitia »