PREMEDICÁȚIE s.f. (Med.) Administrare înainte de operație a unor medicamente destinate a calma teama bolnavului, a diminua secrețiile, a prepara acțiunea anestezicelor etc. [Gen. -iei. / < fr. prémédication]. Vezi definitia »

CÁRDIE s.f. (Anat.) Orificiu superior al stomacului, care comunică cu esofagul și este situat foarte aproape de inimă. // -cardie Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) inimă”, „cord”. [Gen. -iei. / < fr. cardia, cf. gr. kardia – inimă]. Vezi definitia »

patogenezíe s.f. (înv.) ramură a medicinii care studiază mecanismul tulburărilor funcționale sau organice care stau la baza unor boli; simptomalogie, patogenie. Vezi definitia »

AGROSTOLOGÍE s. f. ramură a botanicii care studiază pășunile; graminologie. (< germ. Agrostologie) Vezi definitia »

SILVOLOGÍE s.f. Știința despre pădure ca fenomen natural. [Gen. -iei. / < fr. sylvologie]. Vezi definitia »