PĂIÁNJEN, păianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Pânză de păianjen (1); păienjeniș. 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într-o sondă. 4. (Sport) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prăjină care se așază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt. [Pr.: pă-ian-. – Var.: (reg.) păiájen, paiájen, paínjen, paíngăn, păínjen, s. m.] – Din sl. *pajončina. Cf. bg. Pajašina. Vezi definitia »

Fenomen prin care unui cuvant i se atribuie in mod gresit particula „-une” la sfarsit. De ex: propozitiune, delegatiune, opiniune etc. Vezi definitia »

poleájen, poleájene, s.f. (reg.) 1. loc șes la marginea unei păduri sau a unui deal. 2. pantă lungă a unui drum. Vezi definitia »

SPASMOGÉN, -Ă, spasmogeni, -e, adj. Care provoacă spasme. – Din fr. spasmogène. Vezi definitia »

PAIÁJEN s. m. v. păianjen. Vezi definitia »