EPICURÍSM s. n. 1. concepție materialist-ateistă a lui Epicur, care îmbogățește atomismul antic, iar în etică încearcă să creeze o teorie a plăcerii raționale, de evitare a suferinței și de dobândire a unei fericiri senine; școală epicuriană. 2. larg curent de asimilare și valorificare a concepțiilor lui Epicur, în primul rând a eticii și a atomismului său, în Renaștere. (< fr. épicurisme) Vezi definitia »

HIPOINSULINÍSM s. n. reducere a secreției de insulină. (< fr. hypoinsulinisme) Vezi definitia »

PUSEÍSM s. n. curent în biserica anglicană, care cerea să fie restabilite ceremoniile catolice și unele dogme ale catolicismului. (< fr. puseyisme) Vezi definitia »

RURALÍSM s. n. caracter rural; viață rurală. (< rural + -ism) Vezi definitia »

EMPIRIOSIMBOLÍSM s. n. (Fil.) Variantă a empiriocriticismului care consideră reprezentările și noțiunile ca simboluri ale senzațiilor noastre. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. empiriosymbolisme. Vezi definitia »