MUTÍSM s. n. muțenie; (p. ext.) tăcere încăpățânată. (< fr. mutisme) Vezi definitia »

DEMONÍSM s.n. (Liv.) Credință în demoni; demonie. ♦ Atitudine, răzvrătire demonică. ♦ Atitudine romantică de afirmare a eului (opus lumii întregi, orânduirii prestabilite) care, blazat și superior, reflexiv la exces, evadează în cunoaștere, socotindu-se asemenea demiurgului. [< fr. démonisme]. Vezi definitia »

NEPOTÍSM s.n. 1. Abuz de putere comis de cineva prin acordarea de favoruri rudelor sau prietenilor săi. V. favoritism. 2. Autoritate pe care o aveau în conducerea treburilor publice nepoții anumitor papi. [< fr. népotisme, cf. lat. nepos – nepot]. Vezi definitia »

ANATOCÍSM s.n. Capitalizarea dobânzii unei sume împrumutate; dobândă la dobândă. [< fr. anatocisme, cf. lat. anatocismus, gr. anatokismos < tokos – venit]. Vezi definitia »

MONOFIZÍSM s.n. Doctrină creștină care admite numai natura divină a lui Cristos; monofizitism. [< it. monofisismo, fr. monophysisme, cf. gr. monos – unic, physis – natură]. Vezi definitia »