preátcă (prétce), s. f. – Ac, bețișor care susține fagurele în stup. – Var. pretcă. Sb. pritka ‹ sl. pritĭkŭ (Tiktin; Conev 67). Este dubletul lui pritcă, s. f. (Banat, spiță la roată); preotcă (var. preutcă), s. f. (urdiniș); preoacă, s. f. (roi); pretcar, s. m. (sfredel). Vezi definitia »

DẤLDORĂ s. f. v. dârdoră. Vezi definitia »

SPINÉTĂ s.f. Specie de clavecin de dimensiuni mici și de formă dreptunghiulară; epinetă. [< it. spinetta]. Vezi definitia »

IBÂNCĂ, ibânci, s. f. (Reg.) Pătură (care se așterne pe spinarea cailor). – Et. nec. Vezi definitia »

COLECTÚRĂ s.f. Oficiu de procurare a cărților necesare bibliotecilor. [< germ. Kollektur]. Vezi definitia »