gurníe, gurníi, s.f. (reg.) conductă de apă; urloi, țeavă. Vezi definitia »

CALCEDÓNIE, s. f. Varietate (colorată sau translucidă) de bioxid de siliciu natural, folosită ca piatră semiprețioasă, la confecționarea unor obiecte de artă, ca abraziv etc. – Din fr. calcédoine, lat. chalcedonius. Vezi definitia »

CONJÚNCȚIE, conjuncții, s. f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție. 2. Poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. [Var.: conjuncțiúne s. f.] – Din fr. conjunction, lat. conjunctio, -onis. Vezi definitia »

GINGIVECTOMÍE s. f. rezecție a pereților gingivali ai pungilor parodontale. (< fr. gingivectomie) Vezi definitia »

cibotáie, cibotắi, s.f. (reg.) numele unei flori (roșie-vineție) care crește pe lângă tufișuri și cărări; măseaua-ciutei. Vezi definitia »