păiușíță, păiușíțe, s.f. (reg.) plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară, cu frunze subțiri, rigide, aspre și cu spice lungi. Vezi definitia »

ÎNGHIOLDEÁLĂ s. f. v. înghionteală. Vezi definitia »

PARÚRĂ s.f. Podoabă purtată de mirese pe cap. [Pron. și parüră. / < fr. parure]. Vezi definitia »

BAGHÉTĂ s.f. 1. Bețișor; vergea, nuielușă. ♦ Bețișor folosit de dirijori pentru conducerea unei orchestre, a unui cor etc.; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor. ♦ Bețișor de diferite dimensiuni cu care se lovesc membranele, coardele sau lamele unor instrumente muzicale. ♦ Corpul principal al arcușului. ♦ Dungă colorată care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară a gleznelor. 2. Piesă cilindrică, subțire, a unui mecanism sau a unei mașini. 3. Mulură mică cu secțiune semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic. 4. (Poligr.) Element ornamental, așezat lateral pe o pagină de carte etc. [< fr. baguette, cf. it. bacchetta]. Vezi definitia »

TONSÚRĂ s. f. ceremonie a tunderii părului din creștetul capului la consacrarea unui călugăr catolic; locul, de formă rotundă, rămas fără păr în urma acestei ceremonii. (< fr. tonsure, lat. tonsura) Vezi definitia »