EXTRUZIÚNE s. f. 1. venirea la suprafață a unei magme. ◊ erupție vulcanică. 2. extrudare. ♦ ~ dentară = ieșirea din alveolă a dintelui. (< fr. extrusion) Vezi definitia »

JUXTAPÚNE vb. III. tr. A alătura. [P.i. juxtapún. / după fr. juxtaposer]. Vezi definitia »

ELOCUȚIÚNE, elocuțiuni, s. f. 1. Mod de a se exprima gândirea prin cuvinte. ♦ Alegerea și așezarea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează despre stilul unui discurs. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. élocution, lat. elocutio, -onis. Vezi definitia »

PERFECȚIÚNE s.f. Caracterul a ceea ce este perfect; desăvârșire. [Pron. -ți-u-, var. perfecție s.f. / cf. fr. perfection, lat. perfectio]. Vezi definitia »

AMPLITÚDINE, amplitudini, s. f. 1. Lungimea drumului între pozițiile extreme ale unui corp care oscilează. ♦ (Mat.) Mărimea unui arc. 2. Maximul diferenței dintre valoarea unei mărimi periodice și valoarea medie a mărimii în cursul unei perioade. – Fr. amplitude (lat. lit. amplitudo, -inis). Vezi definitia »