DENTÁLĂ, dentale, adj.f. (În sintagma) Consoană dentală (și substantivat, f.) = consoană care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi superiori sau inferiori. – Din fr. dental. Vezi definitia »

ANTRACNÓZĂ s.f. Boală a unor plante provocată de anumite ciuperci parazite. [< fr. anthracnose, cf. gr. anthrax – antrax, nosos – boală]. Vezi definitia »

ELECTROACÚSTICĂ s.f. Ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers. [< fr. électro-acoustique]. Vezi definitia »

smírdă, smírde, s.f. (reg.) 1. numele florii smirdarului (arbust mic din zonele alpine, care formează tufișuri dese, cu flori mărunte, roșii-purpurii și mirositoare); rododendron, trandafir-de-munte. 2. (în forma: zmirdă) rășină folosită în medicină, în parfumerie și la biserică, extrasă dintr-un arbore exotic. 3. (deprec.) femeie mândră, încrezută. Vezi definitia »

MIRUIÁLĂ, miruieli, s. f. Miruit¹. [Pr.: -ru-ia-] – Mirui¹ + suf. -eală. Vezi definitia »