ANTIBIÓTIC, -Ă I. s. n. substanță organică produsă de unele microorganisme, care împiedică dezvoltarea anumitor microbi. II. adj. 1. referitor la antibiotic (I). 2. (biol.) care inhibă activitatea unor specii. (< fr. antibiotique) Vezi definitia »

comárnic (comárnice), s. n. – 1. Parte a stînii unde se mulg oile. – 2. Șopron lîngă stînă unde se păstrează brînza. – 3. Poliță, scîndură sau tipar unde se lasă brînza la uscat. – Var. (Trans.) comornic. Bg. komarnik „cabană” (Weigand, Jb. XVI, 223; DAR); cuvînt care provine din lat. camera, și despre care Giuglea, Dacor., III, 332, presupune că a fost împrumutat din rom. și dat înapoi acestuia, cu modificările fonetice proprii bg. Rut. komarnyk provine din rom. (Candrea, Elemente, 402). Var. provine din sb. komornik (Candrea). Vezi definitia »

EXORÉIC, - adj. (despre o regiune, un bazin hidrografic) cu ape naturale care se varsă direct în mare. (< fr. exoréique) Vezi definitia »

ANACLITIC, anaclitici, s.f. 1. Dependență psihică față de o altă persoană(din latină – anaclinein – a sprijini) Vezi definitia »

ajutórnic, ajutórnică, ajutornici, -ce adj. (înv.) gata la ajutor Vezi definitia »